marfă
/ˈmar.fə/Etimologie
Din maghiară marha „vită”.
Definiții
- produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | marfă | mărfuri |
| genitiv-dativ | mărfii | mărfurilor |
| vocativ | marfă | mărfurilor |
| articulat | marfa | mărfurile |