mântui
/mɨn.tu'i/Etimologie
Din maghiară menteni.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) salva (dintr-o primejdie, din robie, de la moarte etc.).
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) vindeca (de o boală).
- (v.tranz. și refl.) (în limbaj bisericesc) a ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite, a scăpa de pedeapsa divină; a (se) izbăvi, a (se) salva.
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) termina, a (se) isprăvi, a (se) sfârși.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | mântuea | mântueau |