substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru limbă.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină lingua.
Definiții
- organ musculos mobil care se află în gură, servind la perceperea gustului, la mestecarea și la înghițirea alimentelor, la om fiind și organul principal de vorbire.
- sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbaj, grai.
- (alternativ:)mijloc principal de comunicare între oameni, constând dintr-un sistem lexical organizat după anumite legi gramaticale și având o structură fonetică specifică.
- limbajul unei comunități umane, istoric constituită, caracterizat prin structură gramaticală, fonetică și lexicală proprie.
- mod de exprimare specific unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu, unui anumit grup de vorbitori sau unei anumite persoane, în special unui scriitor.
- totalitatea altor mijloace și procedee (decât sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente.
- (înv. și reg.) vorbă, cuvânt; grai, glas.
- (înv.) prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice.
- (înv. și arh.) comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă; popor, neam, națiune.
- nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamănă formal sau funcțional cu limba:
- bară mobilă de metal, agățată în interiorul clopotului, care, prin mișcare, lovește pereții lui, făcându-l să sune.
- fiecare dintre arătătoarele ceasornicului.
- pendulul unui orologiu.
- obiect de metal, de os, de material plastic etc. care înlesnește încălțarea pantofilor; încălțător.
- bucată de piele, de pânză etc. lungă și îngustă, care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul.
- lama de metal a unui cuțit, a unui briceag etc.
- flacără de formă alungită.
- fâșie de lumină care străbate întunericul.
- fâșie lungă și îngustă de pământ, de pădure etc.
- deschizătură, gură lăsată la cotețul de pescuit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | limbă | limbi |
| genitiv-dativ | limbii | limbilor |
| articulat | limba | limbile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz.) a descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | limba | limbau |