stil

Etimologie

Din franceză style < latină stilus.

Definiții

1. mod specific de exprimare într-un anumit domeniu al activității omenești, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; (spec.) totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic.
2. (arte) talentul, arta de a exprima ideile și sentimentele într-o formă aleasă, personală.
3. (lingv.) limbaj.
4. rar(lingv.) construcția caracteristică a frazei într-o limbă.
5. ansamblul particularităților de manifestare specifice unui popor, unei colectivități sau unui individ.
6. mod, fel de a fi, de a acționa, de a se comporta.
7. fiecare dintre cele două principale sisteme de calculare a timpului calendaristic, între care există o diferență de 13 zile.
8. (graf.) condei de metal sau de os, ascuțit la un capăt și turtit la celălalt, cu care se scria în antichitate pe tăblițele de ceară.
9. (bot.) porțiune subțire și cilindrică a pistilului, care pornește de la ovar și se termină cu stigmatul.

Exemple

• Are un stil nervos, vioi.
• Are un stil plastic.
• Stil pictural.
• Stil științific.
• Stil poetic.
• Stil de lucru al cuiva.
• Stil de viață.

Declinare

Sinonime: 1: scris, 2: exprimare, (rar) sistem, 3: (lingv.) limbaj, 4: (lingv.) (rar) rostire, (fig.) condei, 5: fel, manieră, metodă, mod, 6: fel, gen, manieră, mod, modalitate, regim, sistem, 8: (graf.) condei