judecătorie

/ʒu.de.kə.to'ri.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din judecător + sufixul -ie.

(jur.) instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevazute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe.
autoritate judiciară.

„Judecătorii sunt ca crângul de mărăcini, unde oile aleargă de frica lupilor, și de unde nu pot ieși fără a li se smulge lâna de pe spinare.”Înțelepciune și prostie Animale
„Judecătorii mănâncă miezul și împrici”Bani și avere
„Judecătorii sunt ca crângul de mărăcini”Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică