jidov
/'ʒi.dov/Etimologie
Din slavă (veche) židovinŭ.
Definiții
- (pop. și peior.) evreu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | jidov | jidovi |
| genitiv-dativ | jidovului | jidovilor |
| vocativ | jidovule | jidovilor |
| articulat | jidovul | jidovii |
Proverbe & zicători
- „A alerga ca la Mesia Jidovii”Noroc și soartă
- „A fi rupt din Jidovi”Familie
- „A fi Jidov”Vorbă și tăcere
- „De când cu Jidovii”Timp
- „Jidovul rătăcitor”Timp
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică