istorie
/is'to.ri.e/Etimologie
Din latină historia, italiană istoria. Confer franceză histoire.
Definiții
- proces de dezvoltare a fenomenelor naturii și societății.
- știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc.
- (concr.) scriere conținând evenimente și fapte care se încadrează în această știință.
- (cu determinarea domeniului) știință care studiază dezvoltarea și schimbările succesive dintr-un anumit domeniu.
- (concr.) lucrare care tratează probleme din aceste domenii.
- povestire, narațiune.
- (fam.) întâmplare, pățanie.
- poznă, încurcătură.
Exemple
- Istoria limbii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | istorie | istorii |
| genitiv-dativ | istoriei | istoriilor |
| vocativ | istorie | istoriilor |
| articulat | istoria | istoriile |