iască

/'jas.kə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină esca „hrană; medicament”.

nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic (Fomes și Phellinus).

„L-a lovit cu un bulgăre de iască în spate și se vaită că-l doare în coastă.”Minciună și înșelăciune Sănătate și boală
„A lovi în ceafă cu un bulgăre de iască.”Moarte
„L-a lovit cu un bulgăre de iască în spate și se vaită”Minciună și înșelăciune
„A fi iască (ca iasca)”Sănătate și boală
„A lovi în ceafă cu un bulgăre de iască”Moarte
„Lovește-mă, lele, în spate, c-un bulgăre de iască”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică