gusta

/gus'ta/

verb?

Etimologie

Din latină gustāre.

(v.tranz. și intranz.) a lua puțin dintr-o mâncare sau dintr-o băutură spre a le afla gustul.
a mânca sau a bea în cantități mici, spre a-și potoli (pentru puțin timp) foamea, setea sau pofta; p. gener. a mânca.
(v.tranz.) (fig.) a avea parte, a se bucura de ceva.
a prețui, a-i plăcea cuiva ceva.

Caz	Singular	Plural
verb	gusta	gustau

Sinonime: 1: încerca, (pop.) cerca, 2: (reg.) gustări, (fam.) îmbuca, 1: aprecia, bucura, 2: prețui

„Unii gustă din lămâie și altora li se strepezesc dinții.”Mâncare și băutură Noroc și soartă
„Cine n-a gustat amarul nu știe ce e zahărul.”Mâncare și băutură Înțelepciune și prostie
„Până nu guști amarul, nu știi ce e dulcele.”Mâncare și băutură Înțelepciune și prostie
„Unde e gust nu încape ceartă.”Mâncare și băutură
„Prietenul vechi este ca vinul care, pe cât se învechește, p-atât mai cu gust se bea.”Prietenie și dușmănie Mâncare și băutură
„Orice lucru, când e mai puțin, se pare mai cu gust.”Mâncare și băutură Înțelepciune și prostie
„Cine n-a gustat amarul nu cunoaște gustul mierii.”Înțelepciune și prostie
„Unii gustă din lămâie și altora li se strâmbă dinții”Noroc și soartă
„Cine n-a gustat amarul”Înțelepciune și prostie
„Popa beat și Ivan nici gustat”Mâncare și băutură
„Bucatele de la masa altuia sunt mai cu gust”Mâncare și băutură
„Bucatele, ca mutarea, fără dresuri mare gust”Mâncare și băutură
„Cine cerne într-o zi e semn că mare gust are”Mâncare și băutură
„A gustat la oala cu chișleag”Mâncare și băutură
„Unul gustă, zice: dulce!”Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică