foarfece
/ˈfo̯ar.fe.ʧe/Etimologie
Din latină forfex, forfecis.
Definiții
- unealtă sau mașină unealtă pentru tăiat, acționată manual sau mecanic, compusă din două lame tăioase suprapuse, având fiecare câte un mâner inelar și fiind unite între ele la mijloc cu un șurub.
- (în forma foarfecă) săritură care se execută ridicând picioarele unul după altul, ca mișcarea lamelor unui foarfece, practicată în unele sporturi.
- nod marinăresc format din două sau din trei bucle, folosit la legarea unei parâme.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | foarfece | foarfece |
| genitiv-dativ | foarfecelui | foarfecelor |
| vocativ | foarfece | foarfecelor |
| articulat | foarfecele | foarfecele |