← înapoi la căutare

filozof

/fi.loˈzof/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din neogreacă φιλωσοφοσ (philósophos), franceză philosophe.

Definiții

  1. persoană care se ocupă cu filozofia, care studiază și prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei, care are o concepție proprie în domeniul filozofiei; gânditor.
  2. (pop.) om învățat, priceput în toate; (spec.) astrolog.
  3. persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfilozoffilozofi
genitiv-dativfilozofuluifilozofilor
vocativfilozofulefilozofilor
articulatfilozofulfilozofii

filozofa

/fi.lo.zo'fa/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză philosopher < latină philosophari.

Definiții

  1. (v.intranz.) (fam.) a face reflecții asupra problemelor vieții.

Declinare

CazSingularPlural
verbfilozofafilozofau

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică