feciorie

/fe.ʧjoˈri.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din fecioară + sufixul -ie.

calitatea de a fi fecioară; castitate, virginitate, fetie; (p.ext.) curățenie morală (proprie unei fecioare).
timpul cât cineva este fecior; epoca din viață petrecută ca fecior.

„Trag feciorii la frumoase ca muștele la ... dulceață.”Femeie și bărbat Dragoste și iubire — eufemism
„cu feciorii nu mănânci lapte că te prăbușește”Familie
„feciorii acei cu minte plâng mai înainte zi căci”Familie Înțelepciune și prostie
„și feciorii nu se fac cu punga zi guse”Familie Bani și avere
„Fecioria cinstea fetei, cine-o pierde n-o mai vede”Femeie și bărbat Familie
„Feciorii mănâncă mere, și aușilor li amurțe”Familie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică