fecior

/feˈʧjor/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină *fetiolus, diminutiv al lui fetus, sau din făt + sufixul -ior. Confer istroromână fețor, aromână ficior și meglenoromână fițor.

Sinonime: 1: fiu, 2: flăcău, 3: valet

Antonime: fecioară

„Trag feciorii la frumoase ca muștele la ... dulceață.”Femeie și bărbat Dragoste și iubire — eufemism
„Nici ginere fecior, nici nora fată.”Familie
„Ca feciorul lui ban gata, risipește cu lopata.”Bani și avere Familie
„Valea, calea feciorului”Familie
„A fi feciori de ghindă, îetați în tindă”Familie
„Fecior de babă”Familie
„cine are feciori, are și păcate”Familie
„feciori să fie, mă fete câte să vrei”Familie
„cu feciorii nu mănânci lapte că te prăbușește”Familie
„feciorii acei cu minte plâng mai înainte zi căci”Familie Înțelepciune și prostie
„și feciorii nu se fac cu punga zi guse”Familie Bani și avere
„feciori acatâți Sâmbăta”Familie
„Prinde să plângă feciorul și-i dă mama țița.”Familie
„Bărbatul este arborele, și feciorul ugiașul”Familie
„Nici ginere fecior, nici nora fată”Familie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică