dosul
/ˈdo.sul/Etimologie
Din dos.
Definiții
- forma de singular articulat pentru dos.
dos
/dos/Etimologie
Din latina populară dossum (= dorsum).
Definiții
- partea de dindărăt a unui obiect, a unei construcții, a unei curți, a unei ființe etc.
- șezut, fund, fese.
- partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect.
- (spec.) partea de dinăuntru a unei haine.
- (pop.) loc unde nu bate soarele; loc ferit, ascuns, adăpostit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dos | dosuri |
| genitiv-dativ | dosului | dosurilor |
| vocativ | dosule | dosurilor |
| articulat | dosul | dosurile |
Proverbe & zicători
- „Parcă se ascunde în dosul holburei.”Minciună și înșelăciuneNatură
- „Cine aude dosul, n-aude fața”Vorbă și tăcere
- „Să ieși cu dosul la oameni”Vorbă și tăcere
- „A da dos (dosul)”Vorbă și tăcere
- „E opână a trece moșul grosul, trec caprele dosul”Înțelepciune și prostie
- „Omul nu ese cu dosul la oameni, ci cu obrazul”Înțelepciune și prostie
- „Parcă se ascunde în dosul holburii”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică