verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.refl.) (despre butoaie, putini etc.) a avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte.
- (v.refl.) (fig.) (despre voce) a suna răgușit.
Exemple
- Uscăciunea dogește butoaiele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | dogea | dogeau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză dogue, engleză dog.
Definiții
- rasă de câini de talie mare, cu botul turtit, urechile aplecate, având blana cu părul scurt.
- câine din această rasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | dog | dogi |
| genitiv-dativ | dogului | dogilor |
| vocativ | dogule | dogilor |
| articulat | dogul | dogii |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din italiană doge.
Definiții
- titlu purtat de conducătorii politici ai unora dintre vechile republici aristocratice italiene; persoană care avea acest titlu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | doge | dogi |
| genitiv-dativ | dogelui | dogilor |
| vocativ | doge | dogilor |
| articulat | dogele | dogii |