dintele
/ˈdin.te.le/Etimologie
Din dinte.
Definiții
- forma de singular articulat pentru dinte.
Proverbe & zicători
- „Dintele minții la miere tocmai după moarte”Moarte
- „Dintele când te doare, cu clestele se scoate”Sănătate și boală
- „Limba izbește în dintele ce te doare”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică