dintele (toate sensurile)

Definiția cuvântului „dintele”

dintelesubstantiv

  1. fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu un strat de smalț, așezate în cavitatea bucală a majorității vertebratelor și servind de obicei pentru a rupe, a mesteca și a fărâmița alimentele; (p.restr.) fiecare dintre organele osoase mici așezate în partea din față a maxilarelor.
  2. fiecare dintre crestăturile, zimții, proeminențele (ascuțite și regulate) de pe marginea unor unelte sau piese de mașină; fiecare dintre colții pieptenului, ai greblei, ai grapei etc.
  3. înălțime stâncoasă, izolată, cu pereții abrupți; colț.

dintelesubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru dinte.