diavolul
/ˈdja.vo.lul/Etimologie
Din diavol.
Definiții
- forma de singular articulat pentru diavol.
diavol
/ˈdja.vol/Etimologie
Din latină diabolus < greacă διάβολος (diábolos). Probabil prin slavă (veche) диꙗволъ (dijavolŭ).
Definiții
- ființă imaginară considerată drept întruchipare a spiritului rău.
- (fig.) nume dat unui copil sau, p. ext. unui om vioi, zglobiu, isteț sau obraznic, rău.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | diavol | diavoli |
| genitiv-dativ | diavolului | diavolilor |
| articulat | diavolul | diavolii |
Sinonime: drac, satana, demon, necuratul, (fam.) aghiuță
Antonime: Dumnezeu
Proverbe & zicători
- „Fățarnicul cu diavolul tot o meserie au amândoi împreună”Minciună și înșelăciune
- „La cele mai mari greșeli blestemăm pe diavolul, că el ne îndeamnă”Înțelepciune și prostie
- „Diavolul și Crăciunul, buzduganele nu pot să-mi”NaturăMoarte
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică