dezbrăcat

/dez.brə'kat/

adjectiv?

Etimologie

Din a dezbrăca.

Definiții

cu hainele scoase de pe el, fără haine; gol.
(adesea substantivat) sărac, lipsit de mijloace materiale.

dezbrăca

/dez.ˈbɾə.ka/

verb?

Etimologie

Din latină *disbracare.

Definiții

(v.refl. și tranz.) a-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia.
(v.tranz.) (fig.) a jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are).

Exemple

Dezbracă cămașa de pe tine; se dezbracă de cămașă.
De ce te-ai dezbrăcat?
A dezbrăca pantalonii.

Declinare

Caz	Singular	Plural
verb	dezbrăca	dezbrăcau

Sinonime: 1: scoate, trage, (pop.) lepăda, (înv.) (se) dezvești, (fam.) (se) dezechipa, (se) despuia, (se) dezgoli, (pop.) (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) (se) târși

Antonime: (se) îmbrăca

Proverbe & zicători

„S-a învățat dezbrăcat / Și i-e rușine îmbrăcat.”Vorbă și tăcere Familie Înțelepciune și prostie
„S-a învățat dezbrăcat și i-e rușine îmbrăcat.”Femeie și bărbat
„S-a învățat dezbrăcat și-i rușine îmbrăcat”

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică