dezbrăca
/dez.ˈbɾə.ka/Etimologie
Din latină *disbracare.
Definiții
- (v.refl. și tranz.) a-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia.
- (v.tranz.) (fig.) a jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are).
Exemple
- Dezbracă cămașa de pe tine; se dezbracă de cămașă.
- De ce te-ai dezbrăcat?
- A dezbrăca pantalonii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | dezbrăca | dezbrăcau |
Sinonime: 1: scoate, trage, (pop.) lepăda, (înv.) (se) dezvești, (fam.) (se) dezechipa, (se) despuia, (se) dezgoli, (pop.) (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) (se) târși
Antonime: (se) îmbrăca