descântat

/des.kɨn'tat/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din a descânta.

„A-l lua la descântat”Sănătate și boală
„Cuțitul găsit e bun de descântat.”Noroc și soartă
„L-a descântat.”Vorbă și tăcere
„Pielea de nevăstuică e bună de descântat pentru mușcătură de șarpe”Animale Sănătate și boală

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică