călugăr
/kə'lu.gər/Etimologie
Din greacă καλόγερος (kalógeros), posibil prin intermediul slavă kalugerŭ.
Definiții
- bărbat care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească.
- instalație hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din heleșteie, lacuri sau bazine artificiale în vederea primenirii ei.
- argou(deț.) condamnat care are de efectuat o pedeapsă mare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | călugăr | călugări |
| genitiv-dativ | călugărului | călugărilor |
| articulat | călugărul | călugării |
Sinonime: 1: (bis.) monah, părinte
Antonime: 1: călugăriță