cântec
/'kɨn.tek/Etimologie
Din latină cantĭcum.
Definiții
- șir armonios de sunete emise cu vocea sau cu un instrument.
- sunete plăcute, melodioase emise de unele păsări; zumzetul plăcut al unor insecte.
- compoziție literară în versuri, adesea însoțită de melodie.
Exemple
- Un cântec foarte izbutit.
- Cântec popular.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cântec | cântece |
| genitiv-dativ | cântecului | cântecelor |
| articulat | cântecul | cântecele |
Sinonime: 1: (muz.) compoziție, melodie, muzică, (livr.) melopee, melos, (înv.) scop, (englezism) song, 3: (muz.) lied, cânt, arie, melodie