cântecul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „cântecul”

cânteculsubstantiv

  1. șir armonios de sunete emise cu vocea sau cu un instrument.
  2. sunete plăcute, melodioase emise de unele păsări; zumzetul plăcut al unor insecte.
  3. compoziție literară în versuri, adesea însoțită de melodie.

cânteculsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru cântec.