cuviință

/ku.viˈin.ʦə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină convenientia.

„Cei mai mulți din neștiință greșesc la cele de cuviință.”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere — despre cei fără bună creștere
„O mică îndrăzneală la vreme și după cuviință, mare izbândă”Înțelepciune și prostie Timp
„Orice de trebuință, cu mare cuviință”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică