Declinarea cuvântului „cuviință”
cuviință — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuviință | cuviințe |
| genitiv-dativ | cuviinței | cuviințelor |
| vocativ | cuviință | cuviințelor |
| articulat | cuviința | cuviințele |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuviință | cuviințe |
| genitiv-dativ | cuviinței | cuviințelor |
| vocativ | cuviință | cuviințelor |
| articulat | cuviința | cuviințele |