← înapoi la căutare

cumpăta

/kum.pə'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină *compitare (= computare).

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) (rar) a (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera.
  2. (v.tranz.) (reg.) a cruța, a economisi.
  3. (înv. și reg.) a (se) îndruma; a (se) decide.

Declinare

CazSingularPlural
verbcumpătacumpătau

Sinonime: 1: (se) modera, (se) tempera, 2: menaja, 3: (se) decide

cumpăt

/ˈkum.pət/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină compitus (= computus „socoteală”).

Definiții

  1. echilibru sufletesc, judecată dreaptă, stăpânire de sine; cumpătare.
  2. rarîncercare grea la care este supus cineva.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcumpăt
genitiv-dativcumpătului
vocativcumpătule
articulatcumpătul

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică