culcuș
/kulˈkuʃ/Etimologie
Din a culca + sufixul -uș.
Definiții
- locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor.
- loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni.
- adăpost, sălaș pentru oameni; locuință.
- ascunzătoare.
- rarstrat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile.
- strat din baza unei formațiuni geologice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culcuș | culcușuri |
| genitiv-dativ | culcușului | culcușurilor |
| vocativ | culcușule | culcușurilor |
| articulat | culcușul | culcușurile |