croit
/kro'it/Etimologie
Din a croi.
Definiții
- faptul de a croi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | croit | croite |
| genitiv-dativ | croitului | croitelor |
| vocativ | croitule | croitelor |
| articulat | croitul | croitele |
croi
/kroj/Etimologie
Din slavă (veche) krojiti.
Definiții
- (v.tranz.) a tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect.
- (v.tranz.) a plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare.
- (fig.) a ticlui o minciună.
- (v.tranz.) a desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a lovi, a bate un animal sau un om (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele).
Exemple
- A croi o haină.
- Fluviul își croiește drum prin munți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | croea | croeau |
Sinonime: 1: tăia, (Transilv.), săbăi, 4: -și tăia, (înv.) sparge, 5: bate, lovi, plesni, trage
Proverbe & zicători
- „E croit rău și cusut bine”Muncă și lene
- „Urât meșter a croit-o”Muncă și lene
- „Urît meșter a croit-o, rău ciocan a ciocănit-o.”Femeie și bărbatVorbă și tăcereNatură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică