crinul
/ˈkri.nulEtimologie
Din crin.
Definiții
- forma de singular articulat pentru crin.
crin
/krin/Etimologie
Din greacă ϰρίνον (krínon), în parte prin intermediul slavă krinŭ.
Definiții
- (bot.) (Lilium candidum) plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crin | crini |
| genitiv-dativ | crinului | crinilor |
| vocativ | crinule | crinilor |
| articulat | crinul | crinii |
Sinonime: (bot.) (Transilv.) lilie, liliom
Proverbe & zicători
- „Cât de frumos și de măreț crinul în grădină crește, dar cum cade jos îndată se vestejește.”NaturăMoarte
- „Crinul în gunoi de tot se usucă.”NaturăNoroc și soartă
- „Crinul în gunoi se usucă.”NaturăNoroc și soartă
- „Cât de frumos și de măreț crinul în grădină crește.”NaturăFemeie și bărbat
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică