crin

/krin/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din greacă ϰρίνον (krínon), în parte prin intermediul slavă krinŭ.

(bot.) (Lilium candidum) plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic.

Sinonime: (bot.) (Transilv.) lilie, liliom

„Cât de frumos și de măreț crinul în grădină crește, dar cum cade jos îndată se vestejește.”Natură Moarte
„Crinul în gunoi de tot se usucă.”Natură Noroc și soartă
„Crinul în gunoi se usucă.”Natură Noroc și soartă
„Cât de frumos și de măreț crinul în grădină crește.”Natură Femeie și bărbat

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică