substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din bulgară крак (krak) („picior”) (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 308; Cihac, II, 79; Conev 50, 89) < proto-slavă *korkъ („membru, mădular”).
Definiții
- (pop.) piciorul omului de la coapsă până la călcâi.
- fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc.
- crăcană.
- creangă, ramură, cracă.
- ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte.
- ramificație a unei ape curgătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | crac | craci |
| genitiv-dativ | cracului | cracilor |
| vocativ | cracule | cracilor |
| articulat | cracul | cracii |
interjecție?Ce este un interjecție?Exprimă o senzație, un sentiment sau un îndemn, fără funcție sintactică.Ex.: ah, vai, of, hop, hai
Etimologie
Onomatopee. Confer franceză crac.
Definiții
- cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi).
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză craquer.
Definiții
- (v.tranz.) a descompune prin cracare o substanță organică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | craca | cracau |