crac
/krak/Etimologie
Onomatopee. Confer franceză crac.
Definiții
- cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi).
Onomatopee. Confer franceză crac.
Din bulgară крак (krak) („picior”) (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 308; Cihac, II, 79; Conev 50, 89) < proto-slavă *korkъ („membru, mădular”).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crac | craci |
| genitiv-dativ | cracului | cracilor |
| vocativ | cracule | cracilor |
| articulat | cracul | cracii |
Din franceză craquer.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | craca | cracau |
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică