cotoi

/ko'toj/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din cot + sufixul -oi.

Sinonime: (zool.) motan, pisoi, (pop.) cotoc, (reg.) mârtan

„Cotoiul s-a călugărit, și s-a jurat că nu mai mănâncă șoareci.”Animale Minciună și înșelăciune
„Cotoiul s-a călugărit, și s-a jurat că nu mai mănâncă”Animale Minciună și înșelăciune
„Câinele dobândește pita cotoiului”Animale Mâncare și băutură
„Cotoiul dacă îmbătrânește”Animale Timp
„A avea ochi de cotoi”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică