coroană
/ko'ro̯a.nə/Etimologie
Din latină corona.
Definiții
- podoabă în formă de cerc făcută din flori și frunze, cu care se încununează capul; cunună.
- (fig.) încununare.
- cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune ca omagiu la mormântul cuiva.
- podoabă de metal (prețios), ornată cu pietre scumpe și purtată de monarhi la ocazii solemne ca semn al puterii lor; (p.anal.) tiară papală.
- semn distinctiv imprimat, desenat sau brodat în formă de coroană pe stemele și pe blazoanele familiilor imperiale, regale sau senioriale.
- (fig.) putere monarhică, suveranitate; (p.ext.) persoană care deține această putere.
- unitate monetară în anumite țări.
- totalitatea crengilor unui arbore, ale unui arbust etc.
- partea superioară, vizibilă, a dintelui omului, care iese din gingie și este acoperită cu smalț.
- îmbrăcăminte de metal, de porțelan, de acrilat etc. cu care se acoperă un dinte sau o măsea cariată.
- partea de deasupra copitei la piciorul calului.
- suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice.
- nume dat mai multor piese sau părți de piese mecanice, de lungime mică, având forma unui cilindru gol.
- (muz.) semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea; fermata.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coroană | coroane |
| genitiv-dativ | coroanei | coroanelor |
| vocativ | coroană | coroanelor |
| articulat | coroana | coroanele |