colivă

/ko'li.və/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din greacă ϰόλυβα (kólyva), prin intermediul slavă koliva.

preparat din grâu fiert, zahăr și nuci pisate, ornat cu bomboane, cacao, și zahăr pudră, care se împarte ca pomană la înmormântări și la parastase în religia ortodoxă.

„A mânca coliva cuiva.”Moarte — Amenințare
„A afla spini în colivă”Mâncare și băutură
„Cu coliva omenească vor morții să po”Moarte
„După mort și coliva”Moarte
„A umbla cu coliva-n piept”Moarte
„A mirosi a colivă”Moarte
„A fi cu coliva pe piept”Moarte
„A mânca coliva cuiva”Moarte
„Nu mai mănâncă colivă”Moarte
„Își mănâncă coliva și comândul”Moarte
„Nu pomeni pe tatăl tău cu coliva altuia”Familie
„Inimă curată, iar nu colivă lată, cere Domnul de la tine”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică