← înapoi la căutare

coasă

/ˈko̯a.sə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) kosa.

Definiții

unealtă agricolă compusă dintr-o lamă metalică cu vârf curbat fixată pe o coadă lungă, folosită la cosit.
acțiunea de a cosi; timpul când se cosește.
recoltă de plante erbacee cosite.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	coasă	coase
genitiv-dativ	coasei	coaselor
vocativ	coasă	coaselor
articulat	coasa	coasele

coasă

/ˈko̯a.sə/

verb?

Etimologie

Din coase.

Definiții

forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru coase.
forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru coase.

Proverbe & zicători

„Vorba e ca acul: poate să coasă, dar poate să și înțepe.”Vorbă și tăcere
„Acul este mic, dar scumpe haine coase.”Muncă și lene
„Abia scăparăm de coasă și ne puse la seceră.”Noroc și soartă
„A-l trimite de la coasă la secere.”Muncă și lene
„Dă și cu coasa și cu gresia.”Muncă și lene
„Nu-i coasă cu mătasă.”Vorbă și tăcere
„A coase petic la petic”
„Acul este mic, dar scumpe haine coase”Muncă și lene
„A trimite de la coasă la seceră”Muncă și lene
„Dă și cu coasa și cu grebla”Muncă și lene
„A nu-i tăia coasa”Muncă și lene
„Nu-i coasă”Muncă și lene
„Unul croiește și altul coase”Muncă și lene
„Cu nerodul să nu-ți bagi nici în clin nici în coasă”Înțelepciune și prostie
„Coasă rea, cosașul rău”Muncă și lene

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică