ciubuc
/ʧuˈbuk/Etimologie
Din turcă çubuk.
Definiții
- pipă (orientală) cu țeava lungă.
- țeavă de lulea.
- ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc.
- (fig.) (fam.) avantaj sau câștig ilicit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciubuc | ciubucuri |
| genitiv-dativ | ciubucului | ciubucurilor |
| vocativ | ciubucule | ciubucurilor |
| articulat | ciubucul | ciubucurile |