← înapoi la căutare

ciubotă

/ʧju'bo.tə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din ucraineană чоботy (čoboty).

Definiții

(reg.) cizmă; gheată.
(fig.) om prost.
taxă percepută în trecut de slujitorii domnești de la împricinați, când erau obligați să se deplaseze până acasă la aceștia.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	ciubotă	ciubote
genitiv-dativ	ciubotei	ciubotelor
vocativ	ciubotă	ciubotelor
articulat	ciubota	ciubotele

Proverbe & zicători

„N-am mai avea cine să ne tragă ciubotele”Moarte
„Cu ciuboțele dintr-o vacă și cu tălpele din alta”Bani și avere
„A plăti ciubote roșii”Bani și avere
„A umbla (se duce) cu ciubote roșii”Bani și avere
„Cu ciubote roșii”Bani și avere
„Terchea-berehea, trei lei perechea, ciubote roșii”Bani și avere
„A fi ca ciubota”Noroc și soartă
„Nu-i vrednic să-i tragă ciubotele”Noroc și soartă
„Vegut'ai vreun ciubotar cu ciubote bune?”Muncă și lene
„Nam mai av6 cine să ne tragă ciubotele”Moarte
„Nu'i vrednic să'i tragă ciubotele”Muncă și lene

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică