← înapoi la căutare

ciolan

/ʧoˈlan/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din slavă (veche) članŭ. Confer bulgară член (člen), sârbo-croată члан/član și cehă člen.

Definiții

os (mare) de animal (tăiat, cu sau fără carne pe el) sau (fam.) os de om.
(fam.) membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului.
(reg.) obadă (a roții de car).

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	ciolan	ciolane
genitiv-dativ	ciolanului	ciolanelor
vocativ	ciolanule	ciolanelor
articulat	ciolanul	ciolanele

Proverbe & zicători

„A alerga după ciolan.”Mâncare și băutură — după ce e mai bun
„Umblă cu ciolane legate la gât.”Sănătate și boală
„A-și face de ciolane”
„A trece ciolan prin ciolan”
„A fi cu ciolane în pântece”
„Carne fără ciolan nu se poate”Mâncare și băutură
„Ciolanul gol, nici câinii nu-l ridică”Animale
„A-și face de urit (de cap și de ciolane)”
„Umblă cu ciolane legate la gât”Sănătate și boală
„A'și face de urit (de cap și de ciolane)”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică