cioban
/ʧoˈban/Etimologie
Din turcă çoban.
Definiții
- persoană care paște, păzește și îngrijește oile; păstor, păcurar.
- proprietar de oi; baci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cioban | ciobani |
| genitiv-dativ | ciobanului | ciobanilor |
| vocativ | ciobanule | ciobanilor |
| articulat | ciobanul | ciobanii |