cheltuială

/kel.tu'ja.lə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a cheltui + sufixul -eală.

faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți.
consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc.
(în contabilitate; la pl.) rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite.

„Obrazul subțire cu cheltuială se ține.”Bani și avere Vorbă și tăcere
„Fața subțire cu mare cheltuială se ține.”Bani și avere
„Obrazul subțire cu mare cheltuială se ține.”Bani și avere Femeie și bărbat
„Cheltuieli mărunte fac datorii de frunte.”Bani și avere
„Nerozia se ține cu cheltuială.”Înțelepciune și prostie Bani și avere
„Prostia cu mare cheltuială se ține.”Înțelepciune și prostie Bani și avere
„Fața subțire cu mare cheltuială se ține”Bani și avere Femeie și bărbat
„Nas subțire cu cheltuială se ține”Bani și avere
„Obrazul subțire cu mare cheltuială se ține”Bani și avere
„Boieria și prostia cu mare cheltuială se țin”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Cu bani de cheltuială”Bani și avere
„După ce fac venitul, fac cheltuielile.”Bani și avere
„Cheltuieli mărunte”Bani și avere
„Nerodia are cheltuială mare”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Prostia cu mare cheltuială se ține”Înțelepciune și prostie Bani și avere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică