cerșetorul
/ʧer.ʃeˈto.rul/Etimologie
Din cerșetor.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cerșetor.
cerșetor
/ʧer.ʃe'tor/Etimologie
Din cerși + sufix -tor.
Definiții
- persoană care cerșește.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cerșetor | cerșetori |
| genitiv-dativ | cerșetorului | cerșetorilor |
| articulat | cerșetorul | cerșetori |
Sinonime: calic, milog
Proverbe & zicători
- „Să te ferești de boierul nou și de cerșetorul vechi.”Înțelepciune și prostieBani și avere
- „Călugărul și cerșetorul sunt tot una”Bani și avereNoroc și soartă
- „Leneșul e frate cu cerșetorul”Muncă și leneBani și avere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică