cercel
/ʧer'ʧel/Etimologie
Din latină circellus.
Definiții
- obiect de podoabă fixat sau atârnat de ureche.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cercel | cercei |
| genitiv-dativ | cercelului | cerceilor |
| vocativ | cercelule | cerceilor |
| articulat | cercelul | cerceii |