cerșetor

/ʧer.ʃe'tor/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din cerși + sufix -tor.

Sinonime: calic, milog

„Să te ferești de boierul nou și de cerșetorul vechi.”Înțelepciune și prostie Bani și avere
„Sacul cerșetorului n-are fund.”Bani și avere
„Sacul cerșetorului are fund mare”Bani și avere
„Călugărul și cerșetorul sunt tot una”Bani și avere Noroc și soartă
„Leneșul e frate cu cerșetorul”Muncă și lene Bani și avere
„Să nu ai ce să-i dai, zice cerșetorului”Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică