cauza
/ka.u'za/Etimologie
Din franceză causer < latină causari. Confer italiană causare.
Definiții
- (v.tranz.) a fi cauza unei întâmplări.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cauza | cauzau |
Sinonime: aduce, pricinui, produce, provoca, stârni
cauză
/'ka.u.zə/Etimologie
Din latină causa, franceză cause.
Definiții
- fenomen sau complex de fenomene care precedă și, în condiții determinate, provoacă apariția altui fenomen, denumit efect, căruia îi servește ca punct de plecare; motiv.
- problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută.
- motiv, rațiune.
- (jur.) proces, pricină.
Exemple
- Cauza păcii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cauză | cauze |
| genitiv-dativ | cauzei | cauzelor |
| vocativ | cauză | cauzelor |
| articulat | cauza | cauzele |
Proverbe & zicători
- „A nu vedea pădurea din cauza copacilor.”Înțelepciune și prostieMuncă și lene — despre neconsiderare a unui lucru important, din cauze minore
- „Omul prost nu vede pădurea din cauza copacilor.”Înțelepciune și prostieNatură
- „Omul prost nu vede pădurea din cauza”Înțelepciune și prostie
- „Cine vrea sfadă, află cauză.”Vorbă și tăcere
- „Cine vrea sfadă, află cauză”Vorbă și tăcere
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică