casă
/'ka.sə/Etimologie
Din latină casa.
Definiții
- clădire destinată pentru a servi de locuință omului.
- (reg.) cameră, odaie.
- încăpere specială într-o clădire, având o anumită destinație.
- cutie dreptunghiulară în care se păstrează literele, semnele etc. tipografice de același caracter.
- gospodărie.
- totalitatea celor care locuiesc împreună (formând o familie); familie.
- dinastie; neam.
- căsnicie, menaj.
- (urmat de determinări) nume dat unor instituții, așezăminte, întreprinderi, firme comerciale etc.
- boală a vinurilor, pe care acestea o capătă când ajung în contact cu aerul și care se caracterizează prin tulburare și prin schimbarea culorii.
- dulap sau lădiță de fier în care sunt ținuți bani, hârtii de valoare etc.
- masă, pupitru sau birou într-un magazin, unde se achită costul cumpărăturilor.
- ghișeu sau încăpere într-o întreprindere sau într-o instituție, unde se fac încasările și plățile, unde se eliberează biletele de călătorie, de spectacol etc.
- sumă de bani de care dispune la un moment dat casieria unei instituții sau a unei întreprinderi.
Exemple
- Casa de Habsburg.
- Casă de fier.
- Casă de bani.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | casă | case |
| genitiv-dativ | casei | caselor |
| vocativ | casă | caselor |
| articulat | casa | casele |