calicul

/kaˈli.kul/

substantiv?

Etimologie

Din calic.

Definiții

forma de singular articulat pentru calic.

calic

/ka'lik/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din slavă (veche) kalika („pelerin”), confer ucraineană калика (kalíka, „invalid”). Schimbarea semantică se explică prin mulțimea de paralitici și invalizi care luau parte la pelerinaje, și care în general trăiau din pomeni.

Definiții

persoană foarte săracă.
persoană zgârcită.

Exemple

Nu fi calic!

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	calic	calici
genitiv-dativ	calicului	calicilor
vocativ	calicule	calicilor
articulat	calicul	calicii

Sinonime: paur, sărac, avar

Antonime: bogat, darnic, generos

Proverbe & zicători

„Vrabia mălai visează și calicul praznic.”Animale Mâncare și băutură
„Calicul până nu cere nu mănâncă cu plăcere.”Mâncare și băutură Bani și avere
„Calicul până nu cere”Bani și avere
„Ca calicul de sărăcie”Bani și avere
„Scârbit e calicul, când îi bate vântul”Bani și avere Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică