căpușă
/kəˈpu.ʃə/Etimologie
Cuvânt autohton. Confer albaneză këpushë. Mai probabilă este o derivație din latină *capum, forma vulgară de la caput.
Definiții
- (entom.) (Ixodes) (la pl.) gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și a omului și se hrănesc sugându-le sângele; (și la sg.) animal care face parte din acest gen.
- (peior.) parazit social.
- (er.) vagin.
- (bot.) ricin.
- (fam.) mugur de viță, din care se dezvoltă coardele și rodul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căpușă | căpușe |
| genitiv-dativ | căpușei | căpușelor |
| vocativ | căpușă, căpușo | căpușelor |
| articulat | căpușa | căpușele |
Sinonime: Ixodes: (entom.) (pop.) păduche, (reg.) acăriță, bătucel, botoș, chicheriță, cârcel, mielăriță, țeche, muscă-de-cal, Melophagus ovinus: (entom.) (reg.) acăriță, mielăriță, 1: (bot.) ricin