călcâiul
/kəlˈkɨ.jul/Etimologie
Din călcâi.
Definiții
- forma de singular articulat pentru călcâi.
călcâi
/kəlˈkɨj/Etimologie
Din latină calcaneum.
Definiții
- partea posterioară a tălpii piciorului, formată din oasele astragal și calcaneu; talus; (p.ext.) parte a ciorapului sau a încălțămintei care acoperă această porțiune a piciorului.
- lovitură dată cu călcâiul.
- nume dat părții dinapoi (sau de jos) a unor obiecte.
- piesă mică de lemn, de formă prismatică, fixată de o grindă de lemn pentru a împiedica alunecarea unui element de construcție care se reazemă pe grindă sau folosită ca piesă de rezistență într-o îmbinare.
- dispozitiv cu care se împiedică filarea unui lanț sau a unei parâme.
- strat format între săpun și leșiile de glicerină la fabricarea săpunului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | călcâi | călcâie |
| genitiv-dativ | călcâiului | călcâielor |
| vocativ | călcâiule | călcâielor |
| articulat | călcâiul | călcâiele |
Proverbe & zicători
- „Dă cu călcâiul în pinteni”Muncă și lene
- „A se da cu călcâiul în cur”Vorbă și tăcere
- „A da cu călcâiul cui-va sau la ce-va”Vorbă și tăcere
- „Genunchiul cu mult mai aproape decât călcâiul”Familie
- „Dă-ți, băiete, pintenii și-ți bate iapa cu călcâiul”Animale
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică