← înapoi la căutare

călăreț

/kə.lə'reʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. persoană care călărește, (sportiv) care practică călăria.
  2. denumire dată unor piese și instrumente:
  3. placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate.
  4. mică piesă de sârmă de forma literei U, care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul.
  5. mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit.
  6. bară scurtă de oțel și de beton, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcălărețcălăreți
genitiv-dativcălărețuluicălăreților
vocativcălărețulecălăreților
articulatcălărețulcălăreții

călărețul

/kə.ləˈre.ʦul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din călăreț.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru călăreț.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică