cârnatul
/kɨrˈna.tul/Etimologie
Din cârnat.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cârnat.
cârnat
/kɨrˈnat/Etimologie
Din latină *carnāceus. Confer sardă karnatu, siciliană karnatssu.
Definiții
- produs alimentar preparat din carne tocată și condimente, introduse în intestine de porc, de oaie sau într-un înveliș din material sintetic.
- (fig.) (fam.) șir lung.
- (vulg.) penis.
- argouom naiv.
Exemple
- Un cârnat de oameni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cârnat | cârnați |
| genitiv-dativ | cârnatului | cârnaților |
| articulat | cârnatul | cârnații |
Proverbe & zicători
- „Cârnatul când se-ndeasă începe a crăpa.”Mâncare și băuturăÎnțelepciune și prostie
- „Cârnatul, când se îndesează, începe a crăpa”
- „Cârnatul lung nu e bun”Vorbă și tăcere
- „A lungi cârnatul”Vorbă și tăcere
- „Cârnațul lung e bun, dar datoria lungă ba”Bani și avere
- „Cârnatul lung îi bun de mâncat, soco”Mâncare și băutură
- „Cârnatul lung e bun, da socoteala lungă”Mâncare și băuturăVorbă și tăcere
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică